Limba maternă...

 

 

Sufletul meu cu tine se-nveșmântă,

Cu tine m-am ridicat din scâncetul de jos,

Fiecare pasăre...pre limba ei cântă

Și Cântecul, Doamne, e-atât e de frumos!

 

Numai împreună mi-e bine, mi-e greu,

Aici au învățat ochii mei să plângă,

Cu tine mă înalț până la Dumnezeu

Și Înălțarea nu-i cine să mi-o frângă...

 

Vorbitul în limbi nu-i de ieri, nici de-acum,

Binecuvântat e cuvântul care o știe,

Ea, Poezia, nu se traduce nicidecum,

Ce fericită e mâna care o scrie!

21 Februarie 2026

 

 

Oriunde prin lume

Dorul te duce

De mână,

El niciodată

Nu se traduce,

Decât

În Limba Română!

Doina

Nu-i Doină,

Nici colinda eternă,

Decât

În Limba noastră

Maternă.

Slăvită să-ți fie

Limba de-Acasă,

Ea,

Pururea vie,

Să rătăcești prin viață

Nu te lasă...

             * * *

Când vă scriu de neam, de țară,

Despre bunii mei străbuni,

Doamne, cum să nu mă doară?

Geme iarba sub goruni!

 

Din odihna Casei Tale

I-aș chema pe toți-napoi,

Satele se duc la vale,

Valea frângerii din noi,

 

Aerul din tulnic plânge

Pe-Arieș în jos și-n sus

Și șerparul greu mă strânge,

Dorului ce nu l-am spus;

 

Codrii se-nfioară-n mine,

Pe ei nimeni n-o să-i taie!

Umblă vâlvele prin mine,

Vremea e o vâlvătaie,

 

Dar mi-a mai rămas pe buze

Aer sfânt de ghiocei,

Mugurii visează frunze

Și visez și eu cu ei...

 

Nicolae Nicoară-Horia