Cântecel de Brumărel...

 

 

A venit iar Octombrie, Mamă,

Cade lumina obosită în zori,

De moartea aceea să nu-ți fie teamă,

Suflete-al meu, de ce te-nfiori?

 

Trupul din soartă nu-i temnicier!

Slovele-acestea îmi stăruie-n minte,

Spuse atunci, cu ochii spre cer:

„Ai grijă de tine și de cuvinte!”

 

A venit Octombrie, Noiembrie-așteaptă,

Acole pe prispă, din nou să mă naști,

Urc înspre tine, treaptă cu treaptă,

Cum urcă Învierea în Ziua de Paști...

1 Octombrie 2026

 

Și Septembrie s-a dus,

Pe-Arieș în jos și-n sus

Pluguri de lumină ară

Prin păduri cu frunza rară,

 

Ziua tot mai mică este,

Cade brumă peste creste,

Colo sus pe Dealul meu

Plânge-un pui de Dumnezeu:

 

Taci, puiule, nu mai plânge,

Toamna aurul și-l strânge

În cămările ei dulci,

Vine vremea să te culci,

 

Eu ți-oi spune iar povești,

Tu în pacea lor să crești

Din Căsuța de sub stele,

Martor al iubirii mele

 

Și Septembrie s-a dus

Pe Murăș în jos și-n sus

Și prin alte părți de țară

Pluguri de lumină ară

Amintiri cu umbra rară...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Acoperământul...

 

 

Ne-ncrezători au fost, vor fi mereu

Câtă vreme-i va răbda pământul,

În Maica Fiului de Dumnezeu

Prin care-n lume s-a-mplinit Cuvântul!

 

Nu-i judec eu, nici versurile mele

Care se frâng ca pâinea pentru ei,

Nu mă-ncovoi sub vremurile grele,

Nici nu sunt slugă altor dumnezei...

 

Nașterea mea n-a fost o întâmplare,

De-aceea, ca o Mamă care ești

Și-ai fost de-a pururea ocrotitoare,

Sub Acoperământul tău să mă primești!

......................................................................

Târziul pretutindeni mi se-arată,

E tot mai multă brumă în cuvânt,

Acoperă-l cu Dragoste curată,

Marie, Născătoare de Fiu sfânt!

 

Din Leagănul prunciei mi-ai fost dragă.

De tine-o mamă îmi cânta mereu,

Acoperă și-această lume-ntreagă

Pe care a făcut-o Dumnezeu

 

Și nu-ți lăsa Grădina părăsită

Cu florile plângând prin mărăcini

Și-acum Lumina lumii-i răstignită

                       * * *

Sunt copil crescut la țară printre păsări, printre moți,

M-a născut spre dimineață într-o toamnă maica mea,

Mereu Dragostea de Mamă să v-acopere pe toți,

Oriunde sunteți în lume să nu fiți orfani de ea!

Cu mânuțele curate mă rugam atunci pe-ascuns

Și-acum lacrimile-acelea îmi alunecă pe-obraz,

Eu, cât am umblat prin viață Rugii i-am primit răspuns,

M-a ferit întotdeauna de ispite, de necaz...

.....................................................................

Frigul, frica, ne pătrunde și în gânduri și în oase,

Ridicați-vă privirea înspre Cerul ei senin,

Să v-acopere Lumina peste suflet, peste case,

Maica Domnului, cea Sfântă, fie-n veci cu noi! Amin.

 

Nicolae Nicoară-Horia