Cântecel de Brumărel...

 

 

A venit iar Octombrie, Mamă,

Cade lumina obosită în zori,

De moartea aceea să nu-ți fie teamă,

Suflete-al meu, de ce te-nfiori?

 

Trupul din soartă nu-i temnicier!

Slovele-acestea îmi stăruie-n minte,

Spuse atunci, cu ochii spre cer:

„Ai grijă de tine și de cuvinte!”

 

A venit Octombrie, Noiembrie-așteaptă,

Acole pe prispă, din nou să mă naști,

Urc înspre tine, treaptă cu treaptă,

Cum urcă Învierea în Ziua de Paști...

1 Octombrie 2026

 

Și Septembrie s-a dus,

Pe-Arieș în jos și-n sus

Pluguri de lumină ară

Prin păduri cu frunza rară,

 

Ziua tot mai mică este,

Cade brumă peste creste,

Colo sus pe Dealul meu

Plânge-un pui de Dumnezeu:

 

Taci, puiule, nu mai plânge,

Toamna aurul și-l strânge

În cămările ei dulci,

Vine vremea să te culci,

 

Eu ți-oi spune iar povești,

Tu în pacea lor să crești

Din Căsuța de sub stele,

Martor al iubirii mele

 

Și Septembrie s-a dus

Pe Murăș în jos și-n sus

Și prin alte părți de țară

Pluguri de lumină ară

Amintiri cu umbra rară...

 

Nicolae Nicoară-Horia