Dumnezeu nu schimbă ora...

 

Vecia peste gând m-apasă,

Ea-ntotdeauna mi-a fost scut,

Mi-e dor de vremea de Acasă,

De vremea-n care m-am născut!

 

Erau atât de simple toate,

Ca Aerul din jurul meu,

Acolo-n sfânta Libertate

L-am întâlnit pe Dumnezeu,

 

Când Bunul m-a strigat pe nume,

În zorii unei zi de joi

Și-oriunde merg de-atunci prin lume

Pe drumul Vieții suntem doi...

29 Martie 2025

 

Ție-ți spun și tuturora,

Cât pe lume îți petreci

Dumnezeu nu schimbă ora,

Ci așa rămâne-n veci!

 

El n-a fost nicicând hotarnic,

Mâna Lui nu poartă bici,

Omule, ce ești, fățarnic,

Tu pe toate le complici!

 

Biet Ceasornicul sărmanul

Și înainte și înapoi,

Nu-și mai dibuie limanul

Cursul vremii dintre noi...

 

Când lumina nu-ți ajunge

Cu-ntuneric de ce-o stingi?

Întrebarea mă străpunge:

Schimbând ora, ce câștigi?

              ***

 

Se schimbă ora, cea de pe pământ,

Se schimbă ora firii din cuvinte,

Tu nu uita, ceasornicul ce sunt,

Să-i dai dar minutarele înainte...

 

Să ne culcăm, iubito, mai devreme,

O să ne fie noaptea prea puțină,

În Cartea mea ne-scrisă de poeme

Rodească bucurie din lumină!

 

Veacul în care suntem amândoi,

Măcar el în urmă să rămână,

Sporească veșnicia dintre noi,

Ea să ne fie singura stăpână.

 

Vremelnicia mea nu mai contează,

Se schimbă ora, cea de pe pământ,

Aș vrea să te întreb, iubire trează,

Din viața noastră, la ce oră sunt?

 

Nicolae Nicoară-Horia

Vestea cea bună...

 

 

 

Bună-Vestire, Sfântă Sărbătoare,

Cum sfânt e Aerul dintre inele,

Lumea e plină de vești murdare,

Ce harnici sunt semănătorii de ele!

 

Împilat adevărul e atât de crud!

Ziua întreagă și până spre ziuă,

Zvonuri ciudate peste tot se aud,

Lovindu-mi auzul, ca apa în piuă...

 

Se-ntunecă Soarele în zările-albastre

Și omenirea e-n prag de eclipsă,

Războaie, cutremure, știri false, dezastre,

Ce-aproape suntem de Apocalipsă!

 

De-aceea, Te rog, în fiecare an,

Când plânge via și la mine-n grădină,

Copilului Tău, Doamne, niciodată orfan,

Lasă-mi Bucuria Vestită să vină!

25 Martie 2025

 

Și îngerul Gavriil venit de sus
I-a dat Fecioarei cea mai dulce veste-
Vei naște prunc și-l va chema Iisus,
Un Fiu cum altul pe pământ nu este!

De Vestea mea să nu te temi, Marie!
Duhul Sfânt pogoară peste tine,
După cuvântul tău să-mi fie mie,
Roaba Celui dinspre care vine.

Și Cel Vestit e Fiu de Dumnezeu,
Iar gândul Născătoarei se înaripă,
„Facă-se voia Ta!” Mă rog și eu
În fiecare zi și-n orice clipă.

Să tresalte sufletul în fiecare
De Sărbătoarea scrisă-n Calendar,
Buna Vestire, cea fără de care
Toată credința lumii e-n zadar!
                ** *
Întotdeauna am crezut în Buna Vestire
Cea făcută de înger trimis pe pământ,
Cu sufletul plin de-o slăvită Iubire
Zilnic o mărturisesc prin cuvânt!

Cu ea niciodată n-am făcut troc,
Vestea nu-i veste doar pentru tine
Și nici lumina gemând sub obroc,
Fericit mi-e gândul atunci când vine!

Noaptea când vine nu uită s-adaste
Plini de speranță pe margine zorii,
Peste tot dau târcoale veștile proaste,
Omule, ia seama cine sunt „vestitorii!”

Pentru Vestea cea bună, trimisă de sus,
Nu poate nimeni să mă condamne!
Precum Fecioara, întotdeauna am spus:
„Facă-se de-a pururi Voia Ta, Doamne!”

 

Nicolae Nicoară-Horia

Crucea...

 

 (Duminica Sfintei Cruci)

"Cuvântul crucii pentru cei pieritori este nebunie...”

Apostolul Pavel

 

Fericită-i mâna mea

Și lumina când o scrie,

Crucea nu-i o nebunie

Pentru cei ce cred în ea!

 

O purta ascunsă-n sân

Copilașul de o schioapă,

El știa că ea îl scapă

De dușmanul cel păgân!

 

Învățând smerit la școală,

Suflet, suflețelul meu

Ce credea în Dumnezeu,

Prunc sărman cu burta goală-

 

Măi școlare Nicolae,

Nu-ți fă cruce, nu ți-am zis?

Pentru semnul interzis

Deseori luam bătaie;

 

Crucea nu-i o nebunie

Pentru cei ce cred în ea!

Fericită-i mâna mea

Și lumina când o scrie...

 

Dă-mi putere, Doamne, oriunde mă voi duce

Să-mi port cu demnitate pe umeri sfânta cruce,

De va cânta cocoșul, ca Petru altădată,

Nicicând să nu mă lepăd de fața Ta curată!

 

Când semnul ei, Părinte, cu dragoste îl fac

La unii știu prea bine că nu le sunt pe plac,

Mă scuipă și ce-i dacă, urmându-L pe Hristos

Scuipatul totdeauna el vine doar de jos...

 

Prigonitorii astăzi sunt tot mai mulți, mai răi,

Iar Crucea mistuită să-Ți fie în văpăi,

Tu iartă-mi întrebarea ce vrea să mă răpună:

În locul Crucii Tale pe cine vor să pună?

 

Hristosul, Cel pe care L-au răstignit păgânii,

Din Biblie să-L șteargă râvnesc întruna unii,

Vreau Sfânta Zi de Paște, când Fiul Tău învie,

Precum Crăciunul, Doamne, deodată să ne fie!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Crucea de lemn din Valea Largă (Dealul Citerii) Sălciua, jud. Alba,

cu acest îndemn creștinesc:

„CE ȚÂIE NUȚ PLACE LA ALTU NU FACE”.

Ca un străin...

 

 

Străin mă simt și fără pașaport

La Sohodol, în Casa mea pustie,

Nici liniștea de-aici n-o mai suport,

Există-n ea atâta gălăgie!

 

Păreri de rău se-aud bătând la geam,

Ori semne-mi fac de dincolo părinții,

Mă certă din icoanele lor sfinții

Uitați din vremea când copil eram

 

Și îi rugam în serile cu lună,

Când viscolea cu ură pe pământ,

Să facă lumea din cuvânt mai bună

Și mai curate toate câte sunt...

 

Acasa mea- răcoare și văpaie!

Aici în tine m-am trezit poet,

Te văd cum te topești încet, încet

Pe sub zăpezi, sub arșiță și ploaie...

 

Sunt obosit ca Prometeu pe stâncă

Și timpul roade din ficatul meu-

Trecură anii, vor mai trece încă?

Mai știe numai bunul Dumnezeu...

........................................................

Ca un străin și fără pașaport

Mă simt acum în Casa mea pustie,

Nici liniștea de-aici n-o mai suport,

Există-n ea atâta gălăgie!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 Pictura: Ioan Nicoară -Acasa de la Sohodol

 

„Ziua Paşaportului Românesc, marcată în fiecare an, în ziua de 19 martie, aminteşte de data la care, în anul 1912, regele Carol I a promulgat, prin Înaltul Decret Regal nr. 1758, prima lege modernă referitoare la paşapoarte, denumită „Lege asupra paşapoartelor”. În acest context, statul român introducea primele principii generale pentru paşapoarte şi pentru trecerea frontierei. Chiar dacă paşapoartele erau documente individuale de călătorie în străinătate, în acesta puteau figura, pe lângă titular, şi soţia, soţul şi copiii minori”.

Cutremurul din Duh...

 

 

Mi-e sufletul când vă scriu ca un miel

Vinovat în fața celor zece porunci,

Mi-am adus astăzi aminte de el,

De cutremurul cel groaznic de-atunci...

 

Pământule, vai, cât de vremelnic ne ești

Cu toate bucuriile și tristețile tale!

De cutremurul Tău, Doamne, să ne ferești

Oriunde suntem în viață pe vale!

 

Dă-ne liniștea sfântă dintre cuvinte,

Din Postul cel Mare, merinde pe drum,

Clipa aceea mai amân-o, Părinte,

Catapeteasma din templu e întreagă acum.

 

Câte vederi ni se-arată din Apocalipsă!

Plăpânda noastră, pământeasca fire,

De prea multe în viață duce lipsă,

De respectul aproapelui și de iubire...

                       ***

Ia-le, Doamne, răilor, cuvântul,

Dă-le, dar, cutremurul din Duh,

Dacă o fi să ne scufunzi Pământul,

Să ne rămână Dorul în Văzduh!

 

Iartă-mă dacă-n această noapte

Am dormit atâta de puţin

Şi-am ascultat de vorbele deşarte,

Lasă-mă de Tine să mă ţin!

 

Mai jos decât mă ştiu, unde să cad,

Sunt Om şi eu, supus Aici greşelii,

Ce-o fi acolo, dedesupt de iad?

Iartă-mi, Doamne, cumpăna-ndoielii...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Scriu Dragoste, cu gândul la tine...

 

 

Fără Iubire n-am putea petrece,

Nu-i om fiorul sfânt să nu-l străbată

Și piatra simte valul care trece,

Nu-i așa că Dragostea te-mbată?

 

„Beția” asta nu-i din tescovină,

Ci vine-ntotdeauna din văzduh

Și toate supărările-ți alină,

Ea e numai flacără și duh...

 

Tânăr mereu, frumosul Dragobete,

„Bată-te norocul să te bată!”

Bine-ai venit, cel fără de secrete,

Nu-i așa că Dragostea te-mbată?

 

Mă ceartă dumnezeiește Părintele,

Vin și se-așează în suflet cuvintele,

„Cearta” aceasta îmi face mult bine,

Scriu Dragoste, cu gândul la tine,

 

Cum scrie albina nectarul din floare,

Scriu întotdeauna după dictare!

Lumina dă năvală ca seva sub pleoape

Când primăvara din noi e pe-aproape...

 

Când orice dragoste nu e târzie,

„Iubiți-vă!” Poruna aceasta e vie,

Niciodată în viață nu este grea,

Ferice de cel ce ascultă de ea!

 

Dătătoare de liniște, dătătoare de pace,

Scriu, Dragoste și nu au ce-mi face

Sub cerul acesta „împietrit și sur”

Acei care seamănă vrajbă-mprejur...

Luni, 24 Februarie 2025

 

Nu-mbătrânește Dragostea...

 

Precum e matca într-un stup de-albine,

De-a pururi slujitoare și stăpână,

Nu-mbătrânește Dragostea, știu bine,

Nici Poezia mea nu e bătrână,

 

Precum scânteia dintre-amnar și iască,

Duhul viu, mistuitor și sfânt,

Omul ce nu știe să iubească

Zadarnic pribegește pe pământ!

 

Dragostea e-un legământ divin,

Ce inspirat e Aerul când vine!

Numai rostindu-i numele deplin

Și se-nfioară sufletul din mine...

 

Nu-mbătrânește Dragostea, cărunți

La tâmple, dar în gânduri niciodată,

De din Vale până sus în Munți,

Chipul ei ce tânăr mi se-arată!

 

 

Nicolae Nicoară-Horia