Detractorii și-alarmiștii...

 

-Declarație de avere-

 

Iertată-mi fie

Declarația mea de avere,

Ce zilnic se-mparte

Din tot ce sunt...

Poezia este parte

Din Trinitatea Cerului

De pe pământ!

Nimeni nu poate să se-atingă

De numele ei-

De

Numele

Duhului Sfânt...

Sâmbătă, 31 ianuarie 2026

 

Vă place să loviți în tot ce-i sfânt,

Cu blestemul înflorit pe buze

O să vină vremea pe pământ

Când morții voastre o să-i cereți scuze!

 

Privindu-vă cu scârbă și cu milă

Cum sufletul cu jale se târăște

Din ființa voastră, rece și sterilă,

Mă-ntreb adesea, cine vă plătește?

 

Detractori știuți, ori neștiuți,

Oriunde-oricând, mereu la datorie,

Iude spurcate, vânzători-vânduți

Câștigul blestemat în veci vă fie!

 

Nu simțiți nimicul cum vă soarbe?

De voi și veșnicia s-a dezis,

Neputincioși ce sunteți, râme oarbe,

Și pe Dumnezeu l-ați vrea ucis!

                * * *

-Este încă vreme de Iubire-

 

Voi, alarmiștilor, vă dau de știre,

Nu semănați în suflete pustiu,

Este încă vreme de Iubire,

În cerul din cuvânt nu e târziu!

 

Aleagă-se nimicul și nimica

De-un Anticrist pe care îl slujiți,

„Meniul” vostru peste tot e frica,

Pentru cât amar sunteți plătiți?

 

Ce beznă e în cugetele voastre

Și-n toată mârșava alcătuire!

Cutremure, prăpăduri și dezastre,

Și totuși este vreme de Iubire...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Aud cum plânge-o Doină...

„Ori izbim cu pumnul în pieptul furtunii,

ori pierim!”

Avram Iancu

 

Aud cum plânge-o Doină dintre brazi,

De câte ne-ai dat nouă pe pământ

De la-nceput de lume, până azi,

N-au fost vrednici, Doamne, nici nu sunt

Românii mei cu lacrimi pe obraz!

 

Cuvintele dintre tăceri mă dor,

Ce plug amar prin sufletul meu ară!

Ai pus atâta har în mintea lor

Și-atâtea bogății aici în Țară,

Dar toate sunt ca umbra unui nor...

 

N-am liniște, nici împăcare n-am

Când mă gândesc la ei adeseori,

La toți apostolii acestui neam,

Cei alungați, târâți prin închisori,

Fără de care nici eu nu eram....

 

Slugărnicind cu jalbele proscrise

Ne-a plăcut mereu s-avem stăpâni

În somnul cel de moarte, fără vise,

Iar pentru vina de a fii români

Ei poartă încă nume interzise.

........................................................

Te tot întrebi, române, vrei nu vrei,

„Furtuna” vremii cine s-o înfrunte?

Izbește cu nădejde-n ea, ori piei!

Aud cum plânge-o Doină sus pe Munte,

Tradu-i, Tu, Doamne, lacrimile ei...

Luni, 26 Ianuarie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia 

Fericitul stihar...

 

-Cuvinte duminicale-

 

Nu-i nimic pe pământ fără Dor!

Nu simți cum te ning cuvintele mele

Atingându-ți ochii și sufletul lor?

Ele niciodată nu știu să înșele...

 

Cuvintele-acestea și toate-mpreună

Pe care îngerul mi le spune mereu,

De unde suntem risipiți ne-adună,

Precum culorile din curcubeu!

 

Îmi duminică gândul atunci când le scriu

Și ființa întreagă se umple de har,

În ele niciodată nu e târziu!

Acolo mă simt fericitul stihar...

 

Bucurie sfântă...

 

De-o rouă sfântă ochii mei sunt uzi,

Nu-i altă bucurie mai deplină

Decât atunci când obosit auzi

Că Poezia vindecă și-alină!

 

Știam și eu, contemporan cu vântul,

Cu aerul și apa din izvoare,

Câtă putere are-n veci cuvântul,

Fără de el nu e nimic sub soare.

 

De-aceea l-am iubit de când mă știu

Umblând prin lumea asta prea îngustă,

Întotdeauna eu mă rog când scriu

Și clipa rugăciunii e augustă.

 

Sunt fericit, nu pot să spun că nu-s

Atunci când de cuvântul meu se-atinge

Un om rănit, de boala lui răpus,

Și simt lumina peste el cum ninge...

 

Au fost destui, e-adevărat și-aceia

Care-au scuipat în versul meu flămând,

Dar nu s-a stins din miezul lui scânteia,

Cum poți să frângi dogoarea unui gând?

 

De-o rouă sfântă ochii mei sunt plini,

Nu-i nici o bucurie mai curată

Decât lumina sângerând sub spini

Întru Învierea care ne-a fost dată...

 

Nicolae Nicoară-Horia

În sicomorul Poeziei...

 

„Zahee, coboară-te degrabă,

căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.”

Ev. Luca 19, 5

-Cuvinte duminicale-

 

Mic de statură

Sunt,

Doamne!

Stau şi eu

În

Sicomorul

Poeziei,

Precum Zaheu,

Vameșul,

În

Credința

Lui,

Așteptându-Te

Să treci...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Hora Unirii...

 

„Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,

Niciodată nu mai fie

De acum până-n vecie

Hora strâmbă a mâniei

Pe pământul României!”

 

Hai să ne unim, române,

În același Dor străbun,

Noi ne ducem, el rămâne

Veșnic pe acest tărâm!

 

Nu auzi duios pe hartă

Glasul inimii cum plânge?

Nimeni să nu mai despartă

Frații de același sânge,

 

Nimenea să nu mai pună

Dezbinare între ei

Cât o fi pe ceruri lună,

Pe pământ miros de tei!

 

Hai, să ne-adunăm cu toții

Într-o singură cunună

Și de-o fi și-n fața morții

Să rămânem împreună

 

Precum duhul din bucate,

De el foamea nu se-atinge,

Unde e Unire-n toate,

Nici dușmanul nu te învinge!

 

Prea ne dușmănim sub soare,

Norul ne apasă greu,

Hai să-ntindem Hora mare

De-aici pân' la Dumnezeu!

 

Hai să ne unim, române,

În același Unic Dor,

Noi ne ducem, el rămâne

Veșnic și biruitor!

 

Hora Unirii nu-i degeaba,

Îi simt și-acum nevoia ei

De la Focșani, până-n Ohaba,

De la Constanța la Carei,

 

Se vrea întinsă ca o lavă

Prin toată Țara românească,

Se prind și îngerii din slavă

În unduirea ei firească!

 

Români, care aveți în piept

O inimă ce încă-i vie,

Să stați nepăsători nu-i drept

Și niciodată n-o să fie!

 

După ce soarele apune

Și întunericul e greu!

Să ne unim! Așa ne spune

Și Cântecul și Dumnezeu!

        * * *

În gânduri, în voință și în glas,

Cei care mai avem în noi durere

Să ne unim, atâți câți am rămas,

Viața, moartea, Patria ne-o cere!

 

Precum copacul ocrotit de ramuri,

Ca literele strânse în cuvânt,

Să ne unim români și alte neamuri

Ce ni le-a dat sorocul pe pământ!

 

Și-așa suntem străini și dezbinați

În rugăciuni, în fapte și-n credință,

Să-ntindem hora păcii în Carpați,

Fără ea nicicând nu-i biruință!

 

La început de lume Dumnezeu

A pus aici atâta armonie!

Unește-te cu tine, neamul meu

Și să rămâi unit în veșnicie!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Tu și Poezia...

 

 

Singur cu tine

Nu sunt,

Nici tu, singură,

Nu ești!

Cât de nimic

E nimicul

Fără cuvânt!

Ce fericit e Poemul

În care

Mă zidești

Joi, 22 Ianuarie 2026

 

Cât de mult te asemeni cu ea,

Cu sora ta geamănă-

Poezia!

Pe amândouă v-a creat Dumnezeu

Din coasta unui gând.

Ce fericită e mâna poetului

Care vă scrie,

Femeie-Poezie!

Ce bogat e sufletul lui

Și flămând!

„Să nu fie omul singur,”

Nici ea mai singură

Să nu fie...

 

Aripi de înger...

 

Din când în când

poate

și îngerii

își schimbă aripile...

Așa mi-ai spus:

am văzut aripi de înger

căzând

pe pământ.

Cu aripile acestea

voi învăța

să zbor!

Și de atunci te-am numit

îngerul meu

păzitor...

 

Poezia divină...

 

Și dacă Poezia e divină,

Mă întreb, poetul cum e oare?

Între el și ea nu-i nicio vină,

Ci numai dragoste biruitoare!

 

Între ea și el e-atâta pace

Adăpostită-n orișice cuvânt,

De-aceea poate-atât de mult îți place

Poemul întru care ești și sunt!

 

Precum e sfânta rază din lumină

În dimineața care ni se-arată,

Ea, Poezia noastră, e divină,

Să o rostim cu inima curată.

 

Așa mi-a fost în viață pentru mine,

Ca pâinea de la Paști muiată-n vin

Oriunde sunt, dacă mi-e greu sau bine,

În fața ei de-a pururea mă-nchin...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Îmbrățișarea...

 

Astăzi e Ziua Îmbrățișărilor,

Ce zi

Minunată!

Cel ce nu știe

Să îmbrățișeze,

Nu e Om, pasăre,

Animal,

Niciodată!

E Ziua Îmbrățișărilor,

De orice fel,

Astăzi

Și mereu,

Cu brațele ridicate

Spre El-

Așa să ne-ajute Dumnezeu!

Mâine

E Ziua îmbrățișărilor,

Poimâine-la fel...

 

Poemul meu se umple de vibrații,

Când îl citiți cuprindă-vă fiorul,

Îmbrățișați-vă unii pe alții

Cum îmbrățișează aripile zborul!

 

Fără-mbrățișări nici cuvintele scrise

Nu se lasă cuprinse-n tipar,

Odată și ele ne-au fost interzise,

Orice îmbrățișare nu este-n zadar,

 

Dar întotdeauna să fie curată,

Precum e porunca ce vine de sus,

Îmi aduc aminte, în Grădină odată

Și Iuda l-a-mbrățișat pe Iisus!

 

Din Cartea cea sfântă și vie,

Îmbrățișați întru aceeași credință

Petru și Pavel îmi stau mărturie,

Îmbrățișarea e un semn de biruință...

 

Te îmbrățișez! Minunate cuvinte!

Ele vin întotdeauna de sus,

Iuda-vânzătorul-își aduce aminte

Cum L-a vândut atunci pe Iisus...

                     * * *

Îmbrățișarea este cel mai frumos ritual,

Brațele Omului niciodată nu dor,

Nici râul nu doare din mal în mal

Cu Iubirea curgându-i de la izvor.

 

Fără îmbrățișare zborul nu există

Și via-i sălbatică fără araci,

De-aceea, te rog, să nu mai fii tristă,

Îmbrățișează-mi Poemul și taci!

 

Nicolae Nicoară-Horia