Cenzura e tot mai aproape de
gură,
Cu tăcerea niciodată nu am
fost ortac
Și așa vremea e plină de zgură,
De Ziua ta, Românie, nu pot să
tac!
Striga Botezătorul, atunci, în
pustie,
Astăzi, cu-aceeași râvnă,
strig și eu:
Numele tău binecuvântat să
fie,
În veci să-l ocrotească
Dumnezeu!
Unora, știu că nu le sunt pe
plac,
Între silabele lui vreau să
rămân
Până la ultimul Vieții tic-tac:
Nu mi-e rușine că sunt Român!
Luni, 1 Decembrie 2025
* * *
Fiecare Țară are-o zi a ei,
Fiecare Țară are-un steag
anume,
Pe acestea două nu poți să le
ei
Să le dai vânzării nicăieri în
lume!
Tot aud de-o vreme șușotind pe
unii,
Nu-i aceasta Ziua care ne-a
fost dată,
Potolește, Doamne, vuietul
furtunii
Și ne dă Unirea cea adevărată!
Din Iubirea pâinii eu mă rog
fierbinte,
Rugăciunea cine să mi-o frângă
oare?
Pune împăcarea între noi,
Părinte
În aceeași dreaptă, sfânta
Sărbătoare!
Vremea își adună jertfa în
batistă,
Vindecă-ne, Doamne, suferința
grea,
Ziua Țării mele nu vă fie
tristă
Și să vă bucurați, români, de
ea!
Azi clopotul Reîntregirii
bate,
Frații mei, se zbate pentru
voi!
De la Arad, spre Alba în
Cetate
Curg gândurile Neamului șuvoi.
Prin Apuseni, acolo printre
Moți,
Nădejdea-n Dumnezeu nu e
puțină,
De la bătrâni și până la
nepoți
Nimic din drum să nu vă mai
ațină!
Focul din inimi veșnic nu se
stingă
Și Dragostea din ele să
tresalte,
Pacea Lui deplină să vă ningă,
De Ziua ei și-n toate
celelalte!
Vă strig pe fiecare după nume,
Românilor, să-mi ascultați
chemarea
Oriunde sunteți pribegiți prin
lume:
Uniți-vă! Destulă-i
dezbinarea!
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu