Colindul cântă la fereastră,
Colindul sfânt pe care-l știu,
„Așa era pe vremea noastră,”
Acum, prin Satul meu pustiu
Se-aude vântul cum aleargă
De nicăieri, înspre niciunde,
Nici magii nu mai știu să
meargă
Spre Staulul unde se-ascunde
Fecioara ca să-L nască iar
Pe El, Dumnezeiescul Fiu,
Colindul plânge, plâns amar,
Cu lacrimile lui vă scriu...
Marți, 23 Decembrie 2025
Omule, plin de tristețe și de
bucurii puține,
De aici și de departe să
asculți a mea povață,
Nu știi firul când se rupe,
aerul cât te mai ține,
Tu în fiecare clipă bucură-te
de Viață,
De viața dintre zile care ție
ți-a fost dată!
Nimeni nu se naște singur,
truda asta e în van,
Nu suntem egali pe lume, nu
venim cu toți deodată,
Fiecare-și are ziua sorocită
dintr-un An!
Numai soarele e veșnic din
tăria neînfrântă,
Să nu-ți fie din poruncă
niciodată slova grea,
Astăzi e atât de-aproape, vine
Ziua Lui cea sfântă,
Cel ce crede în Lumină să se
bucure de ea!
Sărbători de iarnă...
„Sărbători de iarnă”, care
sunt acestea,
Nu e Ziua-n care S-a născut
Iisus?
Lăudată fie dintre toate
Vestea,
Cea care ne vine pururea de
Sus!
„Sărbători de iarnă” cu un Moș
Gerilă
Ce ne-aduce, bunul, daruri pe
măsură,
Dar de Pruncul, plânsul, nu vă
este milă
Din același Staul fără de
căldură?
Astăzi și de-a pururi de
acum-nainte,
Cât o fi sub soare murmur de
colinde,
Să-i aducem pacea sfântă din
cuvinte,
„Sărbători de iarnă” ce nu-L
pot cuprinde!
„Sărbători de iarnă”, mintea
mi-e sătulă,
Nici o Sărbătoare fără de El
nu-i!
Nu vă fie teamă, ea v-a fost
destulă-
Cum e ziua voastră, e și ZIUA
LUI!...
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu