Am avut pe pământ și mamă și tată,
Cu îngerul acela mereu lângă
mine,
Azi toată Istoria noastră e
vinovată,
Vinovată, Doamne, față de
cine?
Sunt doar o scânteie
dintre-amnar și iască,
N-am aprins lumea, ca Nero,
vai, știu,
N-am cerșit nimănuia ca să mă
nască
Poezia cea zilnică pe care o
scriu!
Ce harnici sunt semănătorii de
ură!
Câtă vreme e încă Lumina sub
stele
Nici sfințitul nu-mi pune
tăcerea pe gură,
Cine vrea moartea cuvintelor
mele,
Cine cu pietre în ele aruncă?
Duhul lor nu va pieri
niciodată,
Eu vin dintr-o sfântă și dreaptă
poruncă
Pe care-am cinstit-o de când mi-a
fost dată...
Duminică, 21 Decembrie 2025
Rugă...
Murmură-n icoane plini de jale
sfinții,
Dumnezeu din ceruri până când
vă iartă?
Vai de casa-n care se sfădesc
părinții,
Vai de țara-n care cei aleși
se ceartă!
Vremea nemiloasă tot mai mult
mă doare,
Inima mi-e plină de oftat de
prunci,
Parcă nici nu vine Sfânta
Sărbătoare
Și Fecioara plânge, cum
plângea și-atunci...
Ia-mi din gânduri, Doamne,
clipa de osândă
Și mă-nvrednicește de trimisul
har,
Peste tot irozii stau și-acum
la pândă
Și așteaptă Pruncul să se
nască iar!
Dar cu toate-acestea, știu,
Crăciunul vine,
Chiar dacă e lumea plină de
gunoi,
Dă-ne bucuria Nașterii depline
Și alungă ura oarbă dintre
noi!
Nicolae Nicoară-Horia
Arsenie Boca-
Icoana Maicii Domnului cu
Pruncul în zeghe, din Biserica „Sf. Elefterie cel Nou.”


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu