LIBERTATE...

 

Timișoara, 16 Decembrie 1989

 

Îmi vine-un vers de dincolo de stele,

Pe frunte mi se-așează ca un spin,

Tot mai tăcut la pieptul Țării mele

Stau între cuvinte și suspin.

 

M-așteaptă...„cititorii de silabe”

Să le traducă din Poemul meu...

Simt sufletul din mine cum se zdroabe,

Știu, singur nu mă lasă Dumnezeu!

 

Scriu încă și voi scrie cât El vrea,

Ca Horea sunt gata pentru vamă,

Pe eșafod, tăcerea, plângă ea,

De judecata lumii nu mi-e teamă...

16 Decembrie 2025

                      * * *

 

Ca un ecou rănit între cuvinte

Așa mă simt și nu-i găsesc hotare,

Cum fulgera atunci! Ți-aduci aminte,

Plângeau copiii noștri, ce-o fi oare?

 

Ne-nfioram și noi, părinții lor,

Cum se-nfioară sub arcuș vioara

Și parcă îngerii cântau în cor:

„Osana, Timișoara, Timișoara...”

 

Am auzit de dincolo de moarte,

De dincolo de viață, nu mai știu,

Cuvântul fără seamăn, LIBERTATE!

Îmi pipăi, Doamne, sufletul, sunt viu!

 

Fără ea orice speranță-i scrum

Și cred că e-n zadar și Veșnicia,

Am lăcrimat și lăcrimez și-acum

Când mă ține-n brațe Poezia...

 

Nicolae Nicoară-Horia