26 Decembrie, din Viață,
27 Decembrie, din acte...
Tu ia-mă ca și-atunci de mână,
Amirosind a flori de tei,
Ea, Dragostea nu e bătrână,
Cine mai știe vârsta ei?
Mi-e gândul între rod și floare,
Ca Aerul între-amândoi
Și frumusețea vârstă n-are,
Poate nici Viața dintre noi...
...............................................
Să mergem dar, fără popas,
Ca Râul spre-mplinirea Mării,
Pe drumul cât ne-a mai rămas
Până la capătul mirării
Și-acolo dacă vom ajunge,
Uitați de grijile-omenești,
La piept cu-același Dor îmi strânge
Poemul întru care ești...
Vineri, 26 Decembrie 2025
Din
calendar cad ultimele file,
Să le
oprim risipa, știu că vrei,
E ziua
ta, cea născătoare de zile,
Vrednice
zile ale pruncilor mei!
Fără ea
nicio împlinire nu-i,
În
marginile ei abia te încape,
E ziua
ta, ieri a fost Ziua Lui
Și
bucuria-i umedă sub pleoape!
Ce să-ți
doresc, mai mult decât se poate?
Să-ti fie
vârsta tânără și întreagă,
Femeie,
cea mai mamă dintre toate,
Femeie,
dintre toate, cea mai dragă!
Sub cerul
Dragostei și-al biruinții
Să îți
colinde îngerii în cor-
E ziua
ta, să ne iubim părințìi,
Nimic nu
este fără jertfa lor!
* * *
Mă uit
acum la poza rămasă de atunci,
O fată, o
chitară și aerul suspină,
Fata
aceea astăzi e mamă a trei prunci,
Iar
cântecul acela mi-e martor în lumină!
E ziua
ei, întâia după un sfânt Crăciun,
Aducător
de daruri pentru copii sărmani,
Azi și
întotdeauna vin lângă ea să-i spun
Cu toată
bucuria din suflet- La mulți ani!
Și
versurile mele de-acolo mi se trag,
Precum
își trage râul tăria din izvoare,
O fată, o
chitară, același cântec drag-
Slăvită
fie pururi această Sărbătoare!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu