Era un fag cu nume de Împărat,
El este și acum și va rămâne
Între silabe veșnic supărat-
E Fagul Crăișorului, române!
Am stat adeseori la umbra lui,
Cu Poezia lumii la taifas,
Nu-i Fagul Împăratului, nu-i,
nu-i!
E Fagul celui fără de popas,
E Fagul celui fără decorații
Din Unicul și alduitul Dor,
Să se cutremure de adevăr
Carpații
De-acum și până-n veșnicia lor!
Și din această jalnică poveste,
Prea vălurită pe-Arieș în jos,
Parcă-l aud cum fulgeră pe
creste:
„Nu stau de vorbă cu un
mincinos!”
Când Munții mei s-au răzvrătit
atunci
Cu toate Detunatele sub stele,
Dreptatea să învlăstărească-n prunci,
El este Fagul deznădejdii
mele...
Miercuri, 24 Decembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu