Horea...

 

 

Astă-noapte m-am visat cu tine,

Erai acolo sus pe Fericet,

Știu că mi-ai spus: „poete drag, nu-i bine,

Neamul nostru ni se stinge încet

 

Și va veni o vreme, nu-i departe,

Numele meu să fie interzis,

Dar sufletul, cel condamnat la moarte,

Niciun călău plătit nu l-a ucis!

 

Azi printre noi sunt tot mai mulți străini

Cu dragoste de țară prefăcută...”

Și m-am uitat în ochii tăi senini

Cum fulgera din ei durere mută...

..............................................................

Astă-noapte m-am visat cu tine,

Tot mai des eu te visez de-o vreme

Și-ascult porunca din înalt cum vine,

De roata din cuvinte, nu te teme!

 

Și acum când scriu dinspre norod

Mă strigă adevărul tău pe nume

Și carii parcă îi aud cum rod

Din eșafodul meu, cioplit anume...

 

Stă Țara-n genunchi...

 

Trezește-te, Române, spune că vrei!

Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă,

Vai! Unde e Dacia strămoșilor mei

Să pună barbarii, dușmanii pe fugă?

 

Când Patria e singura noastră avere!

Duhul tău lenevește prea mult,

Veciile toate și Clipa te cere,

Unde-i din tine temutul tumult?

 

Inima ta nu mai arde sub ii,

Nici iarba parcă nu mai știe ce-i fânul

Prin Satele noastre tot mai pustii,

În Grădina aceasta, tu ești stăpânul!

 

Prea plin e sufletul tău de „binețe”,

Aici te-a lăsat la-nceput Dumnezău,

Ascultă-i poruncile și fă să le-nvețe

Și străinul ce te gândește de rău!

 

Ți-a pus în pâine și-n vin somnifere,

Trezește-te, destul i-ai fost slugă,

Ce poate somnul de veci să-ți ofere?

Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă...

 

Nicolae Nicoară-Horia