Iar l-au vândut pe Horea din Albac...

 

 

Am spus că nu mai scriu despre mizerii

Ce zilnic se întâmplă-n jurul meu,

Dar am ajuns la capătul durerii,

Rog să mă ierte bunul Dumnezeu,!

 

Pe hoți și trădători nu pot să-i cruț,

Cine să-mi pună fermoar la gură?

Am învățat de când eram pruncuț

Poruncile rămase din Scriptură!

 

Pe Ursu, din Albacul dintre Munți

Iar l-au vândut nemernicii și-l vând,

Plânge-Arieșul-frate pe sub punți-

Până unde, Doamne, până când?

 

Ce mult ne-asemănăm, ca strănepot!

Îl duc acum spre Alba-n lanțuri grele

La mâini și la picioare, dar nu pot

Să-i pună sufletul după zăbrele...

 

Alții-mi vând prin zări străine Țara,

Cei ce i-am ales ne vând mereu,

Să se reverse-asupra lor ocara,

Să-i judece din ceruri Dumnezeu!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Horea de Ion Costande (1819-1879)