Se duce anul...

 

Nu mi-a fost inima nicicând săracă,

Dintre tic-tacurile ei divine

Mă gândesc la anul care pleacă,

Mă gândesc la Anul care vine...

 

Cel Nou să fie plin de sănătate,

Să mă găsească în cuvânt lucrând,

Bogat nu sunt, iar lipsurile toate,

Ducă-se-n pustie, rând pe rând...

 

Gândul meu curat nu se răscoală,

Îți mulțumesc, Părinte că sunt viu

Și-atâtea amintiri îmi dau năvală

În Poemul meu pe care-l scriu!

Luni, 29 Decembrie 2025

 

A trecut și Nașterea Domnului,

(Orice minune ține trei zile),

A plecat și Moșul în treaba lui,

Unii spun că a fost o minciună, copile!

 

Nu la toate pe lume le știm rostul,

Și vântul și scuipatul ne ies din gură,

Bine că s-a terminat și Postul

Sughiță unul plin de băutură...

                

Ce flămând mușcă-ntunericul din lumină!

O, preasfinte și triste Sărbători!

Așteptăm de-acum Revelionul să vină,

Să ne petrecem buimaci până-n zori...

                     * * *

Se duce anul, i-am iertat pe toți,

Doar unul singur îmi tot dă târcoale,

Tu, îmblânzește-l, Doamne, știu că poți

Și dă-mi lumina Dragostei pe cale!

 

Dă-mi sănătatea clipei și putere

Să-mi înving din gânduri orice ham,

Se duce anul, poate-i o părere

Din viața asta câte le mai am...

 

Îți mulțumesc, Tu m-ai făcut odată

Să-Ți port chipul și asemănarea

Prin Țara asta tot mai tulburată,

Cum tulburată-i în furtună marea;

 

Mi-ai dat glas, cuvinte îndeajuns,

De ele nu duc lipsă niciodată,

Mă simt de un fior înalt pătruns,

Cu el de Tine-i viața mea legată!

 

Atât cât pe pământ îmi e șederea,

Menirea mea aici o știu anume

Să laud Nașterea și Învierea

Aceluia ce L-ai trimis în lume!

 

Să laud Viața ce mi-ai dat-o-n dar

Din pântecul durut al maicii mele

Și sufletul mi l-ai umplut de har,

Precum deasupra Cerul Tău de stele!

...................................................

 

Se duce anul, dacă el se duce,

Celui din urmă nu-i pune hotar

Până voi ajunge lângă cruce

Și  drumul să nu-mi fie în zadar...

 

Nicolae Nicoară-Horia