GUNOAIELE...

4 Decembrie 2009, spre seară…

Purtate sunt prin lume de vânturi şi de ape,
De peste tot în Viaţă în calea ta duium,
Atâtea gropi comune ce nu le mai încape,
Tristeţi provinciale, gunoaiele de-acum…

Îşi murmură Izvorul pe prund păreri de rău,
Ce tulbure e valul, a cui să fie vina?
Cât de curat odată era pământul tău!
Din zare până-n zare sărbătoarea Lumina…

Să ne-odihnim o clipă tăcerile în ierburi,
Să ne-odihnim o vreme plecările în vânt
Şi Aerul acesta acum e plin de certuri,
Nu-mi da să îi văd, Doamne, durerea din cuvânt…

Sunt peste tot mormane de nervi şi de gunoaie
Şi stoluri croncănite se-aud deasupra lor,
Rămân în zare munţii şi Cerul se-ncovoaie-
De Cei rămaşi Acasă de-a pururea mi-e Dor…