joi, decembrie 03, 2009

SOMNUL MAMEI...

2/3 Decembrie 2009.

Durerile din lut când se alină
Şi rănile din Suflet, dacă sunt,
Cum doarme ea şi Aerul suspină-
E-atâta pace, Doamne, în cuvânt!...

La căpătâiul ei de stau tăcut
Şi gândul meu o mângâie pe frunte,
Mă văd Copchilul dintr-un Leagăn mut
În casa noastră cu poveşti cărunte...

Se auzeau la geam colindătorii,
Ea îmi şoptea, sărmana, de Iisus,
Din Versul meu se frâng sub pleoape zorii,
O duce Somnul-vameş tot mai sus...

Surâsul blând îmi tulbură fântâna
Şi Steaua ei se cade în adânc-
Dormi liniştită, Mamă, sărut mâna!
Măcar acum tu lasă-mă să plâng...

Niciun comentariu: