POEM NETERMINAT...

29/ 30 Decembrie 2009.

Stă şi se miră, orb ca un Orfeu,
Gândul, cel ajuns la bătrâneţe-
Cum de-a uitat oare Dumnezeu
În chipul tău atâta frumuseţe?!

În ochii tăi mă îngenunche Cerul,
Ce văd acolo, dincolo de ei?
Tu lasă-mi dar nedezlegat misterul
Şi nu mai fă gâlceavă între zei...

În jur, când treci şi Aerul suspină,
Ce aripi cresc din umerii tăi goi!
Nisipul din clepsidră se-nlumină-
Vai, cum aş vrea să curgă înapoi!...

Acum, când scriu, aud cum se destramă
Ultimii cocori din gândul meu,
De-o fi să plec, îţi voi lăsa drept vamă
Acest Poem, neterminat mereu...