12/13 Martie 2011.
De ce mă chemi? Sunt lângă tine-acum,
Lumina mea, ne-preţuită vamă,
Curg pe pământ dezastrele duium,
De întuneric să nu-ţi fie teamă...
De ce mă chemi? În tine sunt, sub tâmple,
Precum altoiul într-un port-altoi
Şi niciun rău nu are să se-ntâmple
Cât vom dura în lume amândoi...
De ce mă chemi? Tu ştii atât de bine
Din totul cât mă ai, mai mult mă ceri!
Şi totuşi mi-e atâta Dor de tine
Ca în Poemul scris alaltăieri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
De ce te chem? În gândurile mele,
Eşti tot mai prezent ca nicăieri.
Te chem să-mi fii Poetul din ele
În gândul de azi şi care-or veni!
De ce te chem? Nici eu nu ştiu.
Am suflet curat, cum ţi-am mai spus!
Poemul meu, ce-l scriu mai târziu,
Vine din noapte, sau din Cerul de sus!
Trimiteți un comentariu