1 Martie 2011.
Sunt ca un Râu rănit pe prund,
Sunt ca un ţipăt ne născut
Şi-aşa îmi vine să m-ascund
În liniştea de la început...
Şi-aşa îmi vine să mă duc
Până la capăt de poveste,
Mi-e sufletul un pui de cuc
În cuibul care nu mai este...
Sunt ca un roi pierdut de-albine,
Tu iartă-mă, de poţi şi vrei,
Greşala mea de unde vine?
Nici ea nu ştie, treaba ei-
Primeşte-mă în stup la tine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
"Sunt ca un roi pierdut de-albine,
Tu iartă-mă, de poţi şi vrei,
Greşala mea de unde vine?
Nici ea nu ştie, treaba ei-
Primeşte-mă în stup la tine... "
M-ai primit în stup la tine;
Cu mâna goală n-am plecat.
Sunt numai miere, şi mi-e bine
Pe lângă versul tău curat!
Horia! Mie chiar mi-e milă de "stupul ăsta plin cu miere" blogul tău, că nu sunt deloc comentarii, sau poate nu le văd eu..., chiar nu mai intră nimeni pe aici?
Să se rătăcească în Grădina asta mare şi plină de Cultură, în Raiul ăsta al tău!
Mulţumesc, că-mi permiţi să-mi pierd nopţile cu poemele tale, care nu mă lasă să dorm, am o sete nebună, din ce citesc, mai tare mi se face sete ...:)
Trimiteți un comentariu