marți, martie 15, 2011

Scrisoare din Arizona...

14/15 Martie 2011.
Lui I. N.
Răspuns unui prieten drag, pribegind prin deşerturile Arizonei...

„Tot mai scurte ni se par clipele, zilele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Rămân în urma noastră amintirile-
Cine la cină să le mai cheme?

Adunăm în sertarele Vieţii de toate,
Şifonierele ne sunt tescuite şi ele...”
Mi-ai umplut sufletul de singurătate,
Prieten drag al tinereţilor mele...

Cum arde acolo, departe de ţară,
Scrisoarea ta scrisă cu litere adânci,
Durut înmuitate-n cernela amară
Şi iarăşi urc Dealul acela pe brânci

Şi iarăşi mă umplu de pacea rămasă
Sub streaşina Vremii, în cuibul de lut,
Ce Dor îmi lumină paşii spre Casă!
Copilăria în care o să mă mut...

„Tot mai scurte ni se par zilele, clipele,
Fotografiile tot mai albite de vreme,
Cocorii îşi frâng în uitare aripile-
Cine din toamnă să îi mai cheme?...”



Niciun comentariu: