3
August 2015, spre seară
M-a sunat
un prieten, poate-i și mai mult,
Dacă am
răbdare, încă, să-l ascult,
Azi,
bolnav și singur, e mâhnit profund,
Ceilalți
de o vreme nu îi mai răspund...
Cât a
fost în viață sănătos, cu bani,
Tânăr,
la petreceri, n-a avut dușmani,
Nu-i nimic
pe lume să nu se termine!
Și-a adus
aminte, bietul om, de mine
De a vrut
să-mi spună, ce și cât îl dor,
Iar la
urma urmei, cu un sfânt fior
Mi-a
rostit aceste păstorești cuvinte,
Plin de
mulțumire-iartă-mă, părinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu