Zilele mele...

Sâmbătă, 15 August 2015

Nu știe nimeni, niciodată,

Zilele mele pe pământ,

Sub steaua care mi-a fost dată

Și eu voi adormi-n cuvânt,

Precum au adormit pe rând

Cei dragi sub zările străbune,

Va fi devreme, sau curând?

Nici îngerul nu-mi poate spune...

Dar pân' atunci îmi sap grădina

Și zilnic mai citesc o carte

Și-ascult psalmodiind lumina,

În care nu există moarte!

Salut cu „bună dimineața!”,

Cu „bună seara”, pe ai mei

Și-mi spăl în poezie fața-

Ce sfânt și tainic obicei!

Nu știe nimeni, niciodată

Zilele mele câte sunt,

Sub steaua care mi-a fost dată

Și eu voi adormi-n cuvânt...