Duminică, 17 Ianuarie 2021
Ce ger cumplit e-afară, ia-mi gândul lângă tine,
S-adoarmă, răsfățatul, în așternut, cuminte,
Chiar dacă nu e voie, după cum știi prea bine,
Ne fie-apropierea statornică, fierbinte...
Cu glas încet recită-mi Poemul nescris încă,
Iar mâna mea să-l scrie până se varsă zorii,
Te murmură izvorul divin, cel viu, din stâncă,
Nu simți așa deodată cum te cuprind fiorii?
Când ființa ta e plină de Dor și de cuvinte,
Nicicând să n-o atingă tăcerea de apoi!
Ce ger târziu e-afară, Poemul meu fierbinte
A început să ningă cu Dragoste-ntre noi;
Ia-mi gândul lângă tine și-așa să nu-l alungi,
Au adormit înfrânte și străjile din noapte,
Din Amintire raiul ne face semne dulci,
Iar trupul tău miroase de-acum a mere coapte...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu