Cum pot să stau cuminte-n jilțul meu?
Nu-ntotdeauna-i dreaptă socoteala,
De multe ori am pătimit și eu
Arătând aproapelui greșeala!
Se uită unii în cruciș la mine,
Alții mi-au dat „ignor” pe Internet,
Din greșeli eu am crescut, știu bine
Și simt mustrarea lor când le repet...
Greșeala dă ocol și printre zei,
Așa e ființa noastră omenească,
De la-nceput, pân' la sfârșitul ei
Nu-i nimeni pe pământ să nu greșească!
Ce dulce-i Rugăciunea de sub astre!
Ea îmblânz
ește aerul și monștri:
„Și ne iartă nouă greșelile noastre
Precum iertăm și noi greșiților noștri!”
5 Februarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu