La Rohia, sub raza unui gând,
E-atâta liniște aici în tine,
Că se aude Dumnezeu trecând
Cu pașii luminați peste coline!
Aici, unde cuvântul în poeți
Învlăstărește-n văzul tuturor,
De maramureșeni să nu v-atingeți,
Dacii 's încă vii în portul lor!
Mi-e dor de Baia Mare, de Săpânța,
De tot ce-i încă românesc și demn,
Aici unde rodește-n cer sămânța
Și rugăciunea arde-n untdelemn,
Iar îngerii psalmodiind în zbor
Îmi umplu sufletul de bucurie,
Mi-e dor de Maramureșul din Dor,
De porțile-ncrustate-n veșnicie...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu