Trăim o vreme fără leac,
Suntem cu nervii la pământ,
Ne enervăm din orice fleac
Și fleacuri tot mai multe sunt...
Ne umblă viscolul prin soartă,
Cuvintele pe auz m-apasă,
Oriunde pașii mei mă poartă
Aud mereu, „nervos”, „nervoasă!”
Nu mai avem în gând răbdare
Și îl bolborosim de zor,
Nici limba noastră nu mai are
În libertatea ei zăvor!
Și-așa ne enervăm degrabă
Cu sufletul din noi flămând,
În toate e-o ciudată grabă,
De ce, spre unde și de când?
12 Februarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu