-4
Noiembrie 1969-
Nu
am fost niciodată prunc de bani-gata,
Patru
Noiembrie, îmi aduc aminte:
„Vino
acasă, a murit tata!”
Cum
pot să uit acele cuvinte?
Prea
puține lucruri știam despre moarte,
Nici
„bătrânul” ce sunt nu le știe,
Eram
plecat la școală „să-nvăț carte”
Și
Cartea aceea însemna „meserie!”
Am
urcat singur, treaptă cu treaptă,
„Să nu
ne faci de rușine”, mereu
Îmi
stăruie-n suflet porunca cea dreaptă
Și
cât de-aproape sunt de Dumnezeu!
.............................................................
Păstrez
și acum de atunci telegrama
Plină
de lacrimi, ca stupul de-albine,
„Vino
acasă” , îmi scria mama
Și
parcă aud Copchilul cum vine...
4 Noiembrie
2024
Atunci când ai plecat de pe
pământ,
Era noiembrie, copilărie,
scrum,
Tată al meu, mă iartă dacă
sunt
Mai bătrân ca dumneata
de-acum!
Eram departe pe la „școli
domnești”
Și-acolo-n amintiri, sărmana
mamă,
Din crângul meu durut de
Nicorești
Mi-a pus la poștă trista
telegramă...
* * *
Mi-e sufletul din lut ca o
răscoală,
Citesc și-acum cu lacrimi
telegrama,
Eram copil, plecat la Brad, la
școală:
„A murit tata. Vino acasă.
Mama.”
Simțeam cum Cerul mă apasă
greu,
Cu toată deznădejdea din
cuvinte,
„Omul acela,” ierte-l
Dumnezeu!
M-a strâns la pieptul lui ca
un părinte...
Cum din Scripturi a lăcrimat
Iisus,
Moartea când a vrut pe veci
s-o sfarme,
Parcă-l aud și astăzi când
mi-a spus:
„Nu plânge! N-a murit!
El-tata, doarme!”
Nicolae Nicoară-Horia
