Pleacă toamna...

 

Pleacă și toamna, nu-i nimic să nu plece,

Bucuria, tristețea, cântecul, floarea,

Pleacă și Omul care-și petrece

Și-n urmă rămâne de-a pururea zarea;

 

Fără ea nu-i cuvântul și nicio tăcere,

Fără ea ochii tu știi că mă dor,

Toate pe lume sunt doar o părere,

Trecutul, prezentul mereu viitor!

 

Vântul aleargă prin frunze năuc,

În curând peste ele-o să cadă zăpada

Și eu la vreme o să mă duc

Lăsându-mi neterminată Balada...

 

Durerea nescrisă e-atât de albastră!

Pleacă și toamna? Să plece nu vrei

Și Clipa aceasta e încă a noastră,

Să ne bucurăm împreună de roadele ei!

                  ***

Pleacă toamna și nu am ce-i face,

Îmi rămâne vara-n ochii tăi,

Niciun gând din ea nu se preface,

Toate-mi ard sub tâmple, bobotăi...

 

Murmură colinde în pridvor,

Pleacă toamna și în urma ei

Vine iarna-n sănii lungi de dor

Pe sub norii de zăpadă grei.

 

Pleacă toamna, nu e prima oară,

Din grădină merele se sting,

Cum aș vrea mereu să nu te doară

Când flămând de viață eu mă ning...

 

Nicolae Nicoară-Horia