Ea intră în biserică...

 

 

Se face pe pământ tot mai târziu

Și între semeni tot mai multă ură,

E Sărbătoate pentru unii, știu,

Alții bat piroane și înjură...

 

Inima lor e neagră precum zgura,

Nu cred în Maica Domnului de-acum,

Înjure, dar, pân’ le-amuțește gura,

Ea intră în Biserică oricum!

 

Voi n-auziți acolo cum se roagă?

„Doamne, iartă-i că nu știu ce fac”

Și lasă-mi bucuria Vieții-ntreagă

De-a rămâne Mama Lui în veac!

 

Mi-e milă, silă de aceste râme,

Mă rog și eu de-aici lui Dumnezeu

Și nu le dea răgazul să dărâme

Biserica din care scriu mereu…

Joi, 21 Noiembrie 2024

                    * * *

Odată Înțeleptul din mine îmi zise

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările ne sunt permise,

Nu toate intrările sunt necesare!

 

Câteodată pragul de sus te împiedică,

Și cât de înalt e pragul de jos!

De copil am învățat Intrarea-n biserică

Și învățătura mi-a fost de folos!

 

Acolo, în liniștea gândului sfântă,

Cu sufletul mereu lipit de altar,

Am auzit îngerii cerului cum cântă

Și Cântarea aceea nu e-n zadar!

 

Acolo mi-a răsărit poemul pe buze

Și-așa mi-a rămas, însetat de lumină,

Cei ce nu intră, să nu mi se scuze,

Pentru toți e aceeași iertare divină...

 

Și acum Înțeleptul din mine îmi spune,

Și adevărul acesta e încă în floare:

Nu toate intrările din viață sunt bune

Nu toate intrările sunt necesare!

 

Intrați în biserică...

 

Intrați în biserică, în templul cel sfânt,

Să nu vă fie teamă, nici silă,

Cum intră Duhul-Adevăr în cuvânt

Și Maica Domnului a intrat de copilă!

 

Acolo, în liniștea fără apus,

Fiecare să-i spună Rugăciunii pe nume,

Precum în ceasul din urmă Iisus

Pe crucea durerii, la plecarea din lume...

 

Rugați-vă dar cu luare-aminte,

Cine se roagă se umple de har,

Primește-ne Ruga smerită, Părinte,

Din sufletul nostru, zidit în altar!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

„Iată Sfântul și Marele Praznic al Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Atunci când a împlinit trei ani, părintii, după făgăduința dată, au condus-o în sfântul templu din Ierusalim. Au călătorit de la Nazaret împreună cu rudele și în mod solemn au intrat în biserica lui Dumnezeu ca să-și împlinească făgăduința.

Și Sfântul Arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a primit-o și a condus-o în sfântul templu pe Preasfânta Fecioară, a condus-o în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor, iar în acea parte nimeni nu putea să intre în afară de arhiereu, și acesta numai o dată pe an (Evrei 9, 3,7).

Așa era în Vechiul Legământ.

Și Sfânta Fecioară a petrecut și a trăit nouă ani în templul din Ierusalim.”

Sursa: Cuvântul Ortodox