Mușcă vremea...

 

 

Mușcă vremea, ce adâncă brazdă

Din ogorul sfânt al Țării mele!

Mă simt aici de parcă stau în gazdă,

Precum un tulnic prins între inele.

 

Măcar el mai tulnică pe  creste

O Doină despletită peste văi

Din cât-a fost, puțină ne mai este

Și lacrimi, Doamne, curg din ochii Tăi...

 

Sărman popor, ce tristă ți-e Grădina

Prin care umblă încă Maica Lui

Să nască plină de dureri Lumina,

Fără de care Dimineață nu-i.

.......................................................

E Post, dar ce spurcată-i gura noastră,

Ne sfâșiem ca lupii între noi!

Când lumea-ntreagă e tot mai buiastră

Cu nopțile ei pline de strigoi...

Vineri, 13 Decembrie 2024

 

Nicolae Nicoară-Horia