„Doamne, Iisuse, primește duhul meu!
Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! ”
Faptele Apostolilor 7, 59-60
Cea mai deplină biruință
Din câte-n lumea asta sunt,
E biruința prin credință
În fața morții pe pământ!
Lovit cu pietre, tras pe
roată,
Tăiat bucăți sub fierăstrău,
Păgânii însă niciodată
Nu se ating de duhul tău!
Stă pildă jertfa lui curată,
Între Crăciun și Noul An
Creștini să nu-l uitați
vreodată
Pe cel dintâi martir, Ștefan!
Nicolae Nicoară-Horia
Sfântul Ștefan-numele este de
origine grecească - Stephanos- „coroană”, „cunună” cu care erau încununați
învingătorii, un drept apărător al credinței adevărate, mărturisind că Hristos
este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit pe cruce, a înviat și S-a
înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost acuzat că a adus blasfemie
lui Moise și lui Dumnezeu. Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se
mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare
în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că
iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui.
Furioși, evreii au cerut
uciderea lui cu pietre.
A fost condamnat la moarte în
anul 33!
În faţa sinedriului îşi
manifestă credinţa prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu
furie din toate părţile, el se ruga şi zicea: "Doamne Iisuse primeşte
duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor
păcatul acesta."
Aşa se sfârşise şi Mântuitorul
lumii care, înainte de a-şi da viaţa pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl
Său din ceruri, îi încredinţează sufletul Său zicând: „Părinte, în mâinile Tale
încredinţez sufletul Meu”, iar când Îl batjocoreau şi-L chinuiau călăii, se
ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârşeau aceştia: ”Părinte
Sfinte, iartă-le lor păcatul acesta că nu ştiu ce fac.”
Dumnezeu i-a ascultat
rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr
care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care
aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al
creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să
prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul
întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării
inimii lui Saul în "vas curat şi cinstit" devenind marele apostol al
omenirii, Sfântul Apostol Pavel.
Locul uciderii Sfântului
Ștefan a fost în valea lui Iosafat. Având în vedere ca în vremea aceea cei care
erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune
ca trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale
au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a
avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său
scria "chiliel", care în limba ebraica înseamnă „cununa”, pentru ca
într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Să ne amintim și de Marele
Ștefan al românilor, fără de care Istoria și credința noastră ar fi fost atât
de mică și de strâmbă!
Bi-necuvântată fie jertfa
numelui tău!!
Bătăliile tale încă nu s-au
terminat...Apusul te știe..
Răsăritul e nedumerit încă...
Istoricii stau pe brânci și
așteaptă verdictul Europei!!!
La Putna un clopot ne
amintește mereu de numele tău...
Cel fără de odihnă...
Sursă parțială: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu