HOREA,
străbunule, să știi,
Cu
tine seamănă făptura mea plăpândă,
Urmele
de-atunci sunt încă vii
Și
gornicii, aceiași, stau la pândă!
Mă
doare Scorucetul cel de-acum,
Precum
Grădina Ghetsimani mă doare,
Vai,
dragostea de-aici miroase-a scrum,
Vânzarea
blestemată ce preț are?
Se
strânge-n jurul vieții noastre nodul,
Privirile
stau ațintite-n cer,
Nu-i
bine-n Țară, suferă norodul,
Cel
pentru care ai murit sub ger...
Vândut
ai fost și tu, precum Iisus,
Ce
pâine trădătorii mai mănâncă?
„Să
vină primăvara!” Cum le-ai spus
Moților
tăi, care te-așteaptă încă!
Trăiesc
un timp nevolnic și netot
Dar
cred în Învierea ce-o să vină,
Încă
nu piere neamul meu de tot,
Cum
soarele nu piere din Lumină...
Vineri, 27 Decembrie 2024
Te-au prins tâlharii...
Te-au prins tâlharii,
neamurile tale,
Acolo sus, pe Deal de
scorușeți
Și pașii tăi se tulbură pe
cale
Spre Alba Iulia tot mai
înceți...
Da, te-au vândut făpturile
spurcate,
Blestemul să se verse peste
ele,
La mâini și la
picioarele-nghețate
Parcă gem și lanțurile grele!
Horea! Te murmură pe prund
Un Arieș ce l-ai avut ca
frate,
Plânge un fluier dintr-un Dor
bolund
Prin păduri pe creste
fulgerate...
Se-aud colinde peste-Acasa ta,
Crăciunul lăcrimează-n
calendar,
Să te slobod din fiare cum aș
vrea!
Te-au prins tâlharii, cu ce
preț murdar!
Spre Alba te vor duce în
curând,
Bezmetic urlă vântul prin
celulă...
De port prin viață chipul tău
flămând,
Iertarea niciodată nu-i
destulă!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu