Dumnezeu nu schimbă ora...

 

Vecia peste gând m-apasă,

Ea-ntotdeauna mi-a fost scut,

Mi-e dor de vremea de Acasă,

De vremea-n care m-am născut!

 

Erau atât de simple toate,

Ca Aerul din jurul meu,

Acolo-n sfânta Libertate

L-am întâlnit pe Dumnezeu,

 

Când Bunul m-a strigat pe nume,

În zorii unei zi de joi

Și-oriunde merg de-atunci prin lume

Pe drumul Vieții suntem doi...

29 Martie 2025

 

Ție-ți spun și tuturora,

Cât pe lume îți petreci

Dumnezeu nu schimbă ora,

Ci așa rămâne-n veci!

 

El n-a fost nicicând hotarnic,

Mâna Lui nu poartă bici,

Omule, ce ești, fățarnic,

Tu pe toate le complici!

 

Biet Ceasornicul sărmanul

Și înainte și înapoi,

Nu-și mai dibuie limanul

Cursul vremii dintre noi...

 

Când lumina nu-ți ajunge

Cu-ntuneric de ce-o stingi?

Întrebarea mă străpunge:

Schimbând ora, ce câștigi?

              ***

 

Se schimbă ora, cea de pe pământ,

Se schimbă ora firii din cuvinte,

Tu nu uita, ceasornicul ce sunt,

Să-i dai dar minutarele înainte...

 

Să ne culcăm, iubito, mai devreme,

O să ne fie noaptea prea puțină,

În Cartea mea ne-scrisă de poeme

Rodească bucurie din lumină!

 

Veacul în care suntem amândoi,

Măcar el în urmă să rămână,

Sporească veșnicia dintre noi,

Ea să ne fie singura stăpână.

 

Vremelnicia mea nu mai contează,

Se schimbă ora, cea de pe pământ,

Aș vrea să te întreb, iubire trează,

Din viața noastră, la ce oră sunt?

 

Nicolae Nicoară-Horia