Vestea cea bună...

 

 

 

Bună-Vestire, Sfântă Sărbătoare,

Cum sfânt e Aerul dintre inele,

Lumea e plină de vești murdare,

Ce harnici sunt semănătorii de ele!

 

Împilat adevărul e atât de crud!

Ziua întreagă și până spre ziuă,

Zvonuri ciudate peste tot se aud,

Lovindu-mi auzul, ca apa în piuă...

 

Se-ntunecă Soarele în zările-albastre

Și omenirea e-n prag de eclipsă,

Războaie, cutremure, știri false, dezastre,

Ce-aproape suntem de Apocalipsă!

 

De-aceea, Te rog, în fiecare an,

Când plânge via și la mine-n grădină,

Copilului Tău, Doamne, niciodată orfan,

Lasă-mi Bucuria Vestită să vină!

25 Martie 2025

 

Și îngerul Gavriil venit de sus
I-a dat Fecioarei cea mai dulce veste-
Vei naște prunc și-l va chema Iisus,
Un Fiu cum altul pe pământ nu este!

De Vestea mea să nu te temi, Marie!
Duhul Sfânt pogoară peste tine,
După cuvântul tău să-mi fie mie,
Roaba Celui dinspre care vine.

Și Cel Vestit e Fiu de Dumnezeu,
Iar gândul Născătoarei se înaripă,
„Facă-se voia Ta!” Mă rog și eu
În fiecare zi și-n orice clipă.

Să tresalte sufletul în fiecare
De Sărbătoarea scrisă-n Calendar,
Buna Vestire, cea fără de care
Toată credința lumii e-n zadar!
                ** *
Întotdeauna am crezut în Buna Vestire
Cea făcută de înger trimis pe pământ,
Cu sufletul plin de-o slăvită Iubire
Zilnic o mărturisesc prin cuvânt!

Cu ea niciodată n-am făcut troc,
Vestea nu-i veste doar pentru tine
Și nici lumina gemând sub obroc,
Fericit mi-e gândul atunci când vine!

Noaptea când vine nu uită s-adaste
Plini de speranță pe margine zorii,
Peste tot dau târcoale veștile proaste,
Omule, ia seama cine sunt „vestitorii!”

Pentru Vestea cea bună, trimisă de sus,
Nu poate nimeni să mă condamne!
Precum Fecioara, întotdeauna am spus:
„Facă-se de-a pururi Voia Ta, Doamne!”

 

Nicolae Nicoară-Horia