Miroase-a ghiocei, da, sunt indicii,
Stă gândul zgribulit să mă seducă,
Plouă și ce ploaie cu capricii,
Iarna asta, oare, e pe ducă?
În vie seva parcă stă la pândă
Și mugurii de dragoste tresar,
Vine primăvara? Mi-e flămândă
Inima de ea și nu-n zadar,
Iar versul, ce sub tâmple se-nfiripă,
E plin și el de-o așteptare sfântă,
Slăvită-i fie fiecare clipă
Cu nemurirea ei când mă-nveșmântă!
Fiorul vlăstărit dintre cuvinte
Să vă cuprindă sufletul hoinar,
Miroase-a ghiocei, cine nu simte
Mirosul plin de pace și de har,
Cine nu simte bucuria lor?
În Poezie sufletul se mută
Și freamătă cuprins de-un tainic Dor,
Da, vine, primăvara, Doamne-ajută!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu