Duminică, 6 Octombrie 2013, ora 5.38
Tot mai aproape sunt de tine,
Mamă,
Orice depărtare nu e grea,
Amintirea-n veci nu se
destramă,
Ce ne-am face, Doamne, fără
ea?
Duminică, în zori, mi-aduc
aminte...
Atâtea versuri au trecut
de-atunci,
Poezia veșnic nu mă minte
Cu slovele rămase din porunci!
Tot mai aproape sunt, tot mai
aproape
Și Aerul din jur se-mpuținează,
Ce vie-i, încă, lacrima sub
pleoape,
S-o țină Dumnezeu acolo trează...
6 Octombrie 2026
Dormi împăcată, mamă, cu toate
că eu știu
Că nicio oboseală în cer nu te
cuprinde,
Din umbra amintirii stau în
genunchi și scriu,
Ea niciodată-n viață și după
nu se vinde...
Dormi împăcată, mamă, eu mai
rămân puțin
Cât încă mai sunt lacrimi pe
lume să le strâng,
De poala hainei tale și-acum
copil mă țin,
Cum mă țineam odată acolo sus
în crâng...
N-am încălcat o slovă rămasă
din porunci,
Dormi împăcată, Mamă, îți spun
a treia oară,
Cad frunzele din toamnă,
precum cădeau și-atunci
Și freamătul acesta nicicând
să nu te doară...
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu