Spărgătorii...

 

 

Mă simt de-o vreme legat de catarg,

Ca Ulise în drum spre Tthaca pe mare,

Nu-i înțeleg, zadarnic, pe cei care sparg

Și-aruncă bezmetici cu cioburi în soare!

 

Ei nu sunt spărgătorii de lemne,

Spărgătorii aceștia nu sunt de nuci,

Vai, câtă ură sălbatică poate să-ndemne

Pe „homo sapiensul” ajuns la răscruci?

 

Cred că în viață n-au făcut un ulcior,

Poate niciodată n-au făurit o unealtă,

Când „spargerea” e meseria lor,

Fie-le, singura și pe lumea cealaltă...

Vineri, 13 Noiembrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia