Ce singur e Satul...

22 august 2009, Săcuieu-”APUSENI-Legendă, tradiţie şi spiritualitate”

Ce singur e Satul şi-atât de bătrân,
Casele lui sunt tot mai supărate,
I-am auzit sufletul în căpiţa de fân
Cum gemea de linişte şi de Singurătate...

Pe la porţile lui, obosite de Dor
Stau laviţe roase de carii şi vreme,
Departe, în zări, un ultim cocor,
Cine, Doamne, înapoi să îl cheme?

Tot mai aproape pădurile vin,
Nici grâul aici nu se mai seamănă,
Ochiul meu, totul, de tine e plin
Tristeţe albastră-sora mea geamănă.

Fie-mi Clipa de Dor mântuită,
Nu-i răbdare destulă cine s-o dreagă,
Numai Anica Moaşii încă mai recită
Poemele ei de o Viaţă întreagă...

Ce singur e Satul şi-atât de-obosit,
Casele lui sunt tot mai apăsate,
I-am auzit Sufletul răstignit
Pe o cruce de linişte şi de singurătate...