STRUGURII...

05 august 2009, ora 12.00
Cu mama lui de mână trecea plângând prin piaţă,
Vreau struguri, spunea pruncul, cu glasul rugător,
Sunt acri, dragu' mamii, ca toate cele-n viaţă,
De pepenii cei galbeni şi de căpşuni mi-e dor!...
Mi-a asurzit Auzul, vederea mea atunci
Era aşa de tristă şi-atâta de sărată...
Ei, uite, are nenea aici din cei mai dulci
Şi strugurii aceia l-au luminat deodată...
Mi-am amintit de Tata şi de ciorchinii grei
De o Copilărie ce nu mă mai încape,
Acum, când mâna scrie, mi-e sufletul ca ei
Şi mustul lor sălbatic mă vinuie sub pleoape...