Duminică, 02 august 2009, ora 1.21
Îi văd Respiraţia
Împăcată...
Nici nu mai ştiu
Dacă
O Mamă
Poate s-adoarmă
În Viaţă
Vreodată...
La capătul Somnului,
Cel
Dinspre lume,
Poemul meu,
Încă,
O strigă pe nume...
De ce nu dormi, Mamă?
Ea, respiră
Şi
Tace,
Mâinile ei
Au semnul de Pace,
Aşa cum stau
Ele-
Ce dulce minune!
Ca o biserică
În
Rugăciune...
Îi pipăi cuvântul
Albastru
Şi
Doare-
Mama e trează,
Acolo
În zare
Ca un abur subţire,
Treaptă
Cu treaptă,
Ea urcă
Spre Cerul
Care-o aşteaptă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu