Kuppenheim,
Baden-Württemberg
27
Ianuarie 2020
-Revăzută și
adăugită-
Eu știu că toată țara
e frumoasă
Atunci când scriu
despre-Apusenii mei,
Mustrarea ta pe frunte mă
apasă
Și simt cum curge-n mine
pacea ei...
Când spun de Iancu și de
Horea, spun
De Ștefan și de Tudor,
de Mihai,
Genunchii plini de
rugăciune-i pun
Oriunde pe acest picior de
plai!
Tot aerul pe care îl
respir,
De la Câmpie, până sus
pe creste,
E plin de poezie și de
mir,
De Dumnezeul care-L simt
că Este!
Eu știu că toată țara
e frumoasă
Atunci când scriu
despre-Apusenii mei,
Niciunde nu-i, cum e
aici-Acasă,
Nici pe Olimpul veșnicit
de zei;
De-aceea o râvnesc
flămânzii lumii
Și-n fiecare clipă-i dau
târcoale,
Iar noi dormim în
nepăsarea humii,
Din somnul ei nu-i cine să
ne scoale...
Tot mai plictisiți, mai
fără vlagă
Ne tragem sufletul de azi
pe mâine,
Atât ne-a mai rămas din
viața-ntreagă
Doar să cântăm,
„Deșteaptă-te, române?”
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu