Frate Grigore...

Kuppenheim, Baden-Württemberg

18 Ianuarie 2020

(Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30)

Lui Grigore Vieru

-Restituiri-

Frate Grigore, spune-mi ce să fac,

Prea zilnic amintirea ta mă doare?

Nici tu nu le-ai fost „domnilor” pe plac,

Ai vrut mereu o Românie Mare!

Stau lângă moartea ta cu ochii plânși,

Nici ea de-o vreme nu o mai pricepe

Și luna sângerează printre târși,

Cât de curând sfârșitul tău începe...

Ai fost atunci la Ziua Lui cea dragă

Și noaptea ai plecat spre el în cer,

Simt o tristețe sfântă cum mă leagă,

Cât aș fi vrut în locul tău să pier!

Iartă-mi vina…

Te-ai dus şi tu, unde vom merge toţi

Când se va stinge peste noi Lumina,

Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,

La Târgul de pe Muntele Găina…

“Frate Nicule!” aşa mi-ai zis-

Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,

Mi se părea că retrăiesc un Vis,

Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…

Se umezise Aerul sub pleoape

Când te priveam şi nu-mi venea să cred,

AVRAM IANCU îmi era pe-aproape

Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!

Doamne, cât de mult ne-asemănam,

Era în glasul tău atâta jale-

“Să îmi trimiţi o poză să te am

Şi câteva din versurile tale…”

Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,

Dar nici acuma, frate, când îţi scriu

Cuvintele acestea-nlăcrimate

De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…

Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,

De va mai fi vreodată ca să vin,

De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-

Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…

………………........................

S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,

Gerul pe care l-a urât mereu,

Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-

Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia