Câteodată așa îmi vine
Să-mi pun lacăt și să tac,
Nici nu știu cum e mai bine,
Oricum, lumea nu o-mpac!
Mintea unora e slută
Nu-nțelege rostul meu,
Unii nu mă mai salută,
Că sunt de-a' lui Dumnezeu,
Alții, zgândărindu-mi rana
Vreau să-mi cânte osanale,
Nu sunt prieten cu satana,
Nici să nu îmi iasă-n cale!
Scriu și eu cât se cuvine,
Nici prea mult, nici prea puțin,
Inspirația când vine,
De-adevărul ei mă țin;
Cine vrea să mă înțeleagă,,
Nu blestem și nici nu înjur,
Doamne, dă-le mintea întreagă
Celor ce bârfesc în jur!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu