Pe noi nu ne-a adus barza
din altă parte.
Barza este un cuvânt de origine dacă,
precum doina, codrul
și dorul.
Cel ce-a venit pe această țarină,
mi-a întrebat prima dată strămoșul:
de unde ești tu?
Eu sunt d'aci!
A răspuns, legitim și înfiorat,
malul stâng al Râului.
Aici sunt turmele
și ciocârliile
mele,
prin cătunele noastre
umblă veșnicia cu șerparul la brâu
și fierbe mămăliga
pe vatră.
Aici sunt davele
în care ne adăpostim lacrima
din fața năvălitorilor.
De pe altarele de piatră sărată
nu s-a stins niciodată
lumina,
de când a spus Dumnezeu-
„să fie”!
Celor ce te-au trimis
așa să le spui:
din moși-strămoși
noi
nu ne-am plecat căciula în fața nimănui!
Pe toți
i-am primit bucuroși
cu urdă
și cu struguri copți...
Prea toleranți fiind,
unii de-atunci
nici n-au mai vrut să plece,
de-au rămas
pe lângă stânile noastre,
încurcându-ne limba, obiceiurile
și credința...
Noi,
de când ne știm
am avut parte de ei,
de ștergătorii
de urme!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu