Suspină fecioara pe la miez de noapte,
E târziu și somnul nu mai vrea să vină
Să-i cuprindă trupul, gândurile toate,
Pentru neodihnă cine e de vină?
Așteptând femeia singură-n cuvânt,
Luna poleindu-i Dorul cu lumină,
Cum ofta pătrunsă de fiorul sfânt,
Pentru neodihnă cine e de vină?
Parcă se aude cineva pe drum,
Nimenea nu știe el de unde vine...
Dorul nu alină sufletul nicicum,
Cine i-a dat nume-ntâia oară, cine?
..........................................................
Arde întrebarea, dar tu nu-i răspunde,
Cât de necuminte e și Dorul meu!
El întotdeauna simt cum se ascunde
Undeva în versul care-l scriu mereu...
11 Martie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu