Ca o pâine rotundă și nu pătrată
Din care mușcă tot mai mulți flămânzi,
Acum ești mică, ai fost mare odată,
Plină de lacrimi și de dobânzi!
D'acia te-au furat și te fură mereu
Cei dinăuntru și din afară,
Până și credința în Dumnezeu
Ne-a rămas puțină și de ocară!
Mai marii, de ce sunt, nu se întreabă,
Istoria noastră e tot mai „modernă,”
Ei își văd liniștiți de treabă,
Noi mohorăți, somnoroși prin tavernă,
Așteptând un noroc străin să ne bată,
Frații mei, vă întreb cu durerea pe față:
Acum e mică, mai fi-va vreodată
Patria mea de sub cer „dodoloață?”
Joi, 23 Martie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu