Ia-ți patul și umblă...

 

„Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”

Ev. Marcu 2, 11

-Cuvinte duminicale-

Câte paturi, Doamne, sunt

Neumblate pe pământ,

Câte suferințe grele

Pentru cei ce stau în ele

Și așteaptă plini de jale

Semnul vindecării Tale!

Pentru ei mă rog, Părinte,

Cu tot cerul din cuvinte,

Pentru cei bolnavi și mulți,

Ruga mea să o asculți,

Dă-le lor poruncă vie

Slăbănogi să nu mai fie,

Cum i-ai dat celui adus

Și înaintea Ta l-au pus,

Iartă-ne în tot și-n toate

Nesfârșitele păcate!

Vindecă-l, Doamne și pe-aproapele meu,

Din patul neputinței degrabă îl scoală,

Iartă-i păcatele, Fiu de Dumnezeu

Și-alungă-i din suflet orice-ndoială!

Eu cred în cea mai deplină putere

Și-n Dragostea Ta care vine de sus,

Cum crede Primăvara în Înviere

De fiecare dată când iarna s-a dus...

Pe lumea aceasta, tot mai bolnavă,

Credința e simplă, răutatea e dublă

Și totuși Porunca se-aude din slavă:

„Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”

Cuvintele Tale îmi stăruie-n minte

Din rugăciune, atunci când mă rog

Și Rugăciunea întotdeauna-i fierbinte:

„Vindecă-mi, Doamne, gândul slăbănog!”

Nicolae Nicoară-Horia