Se-mpuținează somnul și
noaptea-i tot mai lungă,
Cine din urma noastră spre
unde ne alungă?
Suntem atât de singuri, nu-i
nimenea pe drum,
Nu mai avem odihnă în gânduri
nicidecum.
Nemulțumiți de harul de care ne-a
fost dat
Până și chipul nostru e-atâta
de ciudat,
Schimonosit de ură, împovărat de
tină
Și dragostea de-o vreme e rece
și străină!
Nu ne mai place...sexul,
femeie sau bărbat?
Și tinerețea, toată, ne-am
scos-o la mezat,
Deșartă-i truda noastră, nu ne
săvârșim treaba,
Ne naștem fără voie
și-mbătrânim degeaba...
.......................................................................
De-atâta depărtare uităm de cei
de-aproape,
Grăbit parcă și Timpul nici el
nu ne încape,
Acesta este Omul și-așa a fost
mereu,
Între demonul clipei și-un veșnic
Dumnezeu...
Duminică, 13 August 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu