Câteodată parcă...

 

 

Câteodată parcă obosesc și eu,

Așa câteodată, bine că e „parcă”,

Mă apasă gândul peste tâmple greu

Și așa îmi vine să m-ascund în arcă,

 

Să aștept potopul, dac-o să mai vină,

Dar simt că Sodoma e mult mai aproape!

De atâtea zvonuri inima mi-e plină

Și lumina doare, sângerând sub pleoape...

..................................................................

Câteodată parcă, plin de-amărăciune

Cineva mă-ntreabă: la ce bun să scriu?

Fără tine-n Viață, vrednică Minune,

Știu că niciodată nu e prea târziu...

22 August 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia