Doamne, cum să nu mă doară?
Cânt și îl des-cânt mereu:
Vai și-amar de tine, Țară,
Vai și-amar de neamul meu!
Nici avarii și nici hunii
N-au făcut atâta „bine,”
Nu te mai suportă unii,
Alții își bat joc de tine!
Din Constanța, la Ohaba,
Ajunge! Nu se mai poate,
Sună tulnicul degeaba
Colo sus, pe Detunate...
Zările se înlumină,
Și cât de durut răsună,
Iancu nu are „hodină:
„Rânduiala nu e bună!”
Speranța și-așa e stinsă
De atâta vai și au,
Mâna, la Câmpeni, întinsă
Înspre viață n-o mai vreau...
26 Mai 2026
Tot aud mereu că nu se vinde
Ardealul nostru, nici Moldova-ntreagă,
Pe amândouă gândul le cuprinde
Și Țara Românească-mi este dragă!
Din tot ce-avem, nimic nu-i de vânzare,
Cel ce i-a pus vremelniciei prețul,
Aici, acum și dincolo de zare
Să-i fie parte ura și disprețul!
Dumnezeu din cer să-i pedepsească,
Pe cei care de-averi sunt nesătui,
Îi întreb cu dragoste firească:
Ce-a făcut Iuda cu arginții lui?
Le fie pohta stâmpărată-n veci
Și gândul, care jalnic se aprinde,
Cât Dorul nostru umblă pe poteci
Țara mea D’acia, nu se vinde!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu