M-am visat cu tine, Poezie...

Eu cred că și Poezia e templul Duhului Sfânt...

 

M-am visat cu tine, Poezie,

Cum se visează slovele-n Cuvânt

Și acum, când mâna mea te scrie,

Se umple Gândul de fiorul sfânt...

 

Ce chip aveai, ce ochi dumne-zeiești!

Nu-i cine pe pământ să nu îi placă,

Din același Vis când mă privești

Se-oprește parcă Timpul să mai treacă...

 

Te port în suflet ca pe-o Rugăciune

Și vreau până la capăt să-i rămân,

M-am visat cu tine, ce minune!

Știu, Visul niciodată nu-i bătrân...

22 Iunie 2026

                        * * *

Atunci când tac și-atunci când scriu

Mi-e gândul martor că sunt viu

Și-aud cum bate-n pieptul meu

O inimă de Dumnezeu!

 

Mă simt ca rugul cel aprins

De focul dragostei cuprins,

De Dragostea primită-n dar,

Aici nimic nu-i în zadar!

 

Și-așa mi-e dor ca la-nceput

Când gânguream Adam din lut,

De ochii tăi să fiu învins,

Mă simt ca rugul cel aprins,

 

Ca apa limpede-n ulcioare

Și frumusețea ta nu doare;

Acum, când știu că mă citești

Ești mai frumoasă decât ești!

 

Tu vino dar în templul sfânt

Și-așa mistuitor cum sunt,

N-auzi cum bate-n pieptul meu

O inimă de Dumnezeu?

 

 

Nicolae Nicoară-Horia